Apocalipsa lui Ioan, capitol 1

  1. Descoperirea lui Isus Hristos, pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se Ónt‚mple Ón cur‚nd. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţ‚nd prin Óngerul Său la robul Său Ioan, ñ
  2. care a mărturisit despre Cuv‚ntul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos, şi a spus tot ce a văzut.
  3. Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise Ón ea! Căci vremea este aproape!
  4. Ioan, către cele şapte Biserici, care sunt Ón Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, care stau Ónaintea scaunului Său de domnie,
  5. şi din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel Ónt‚i născut din morţi, Domnul Ómpăraţilor păm‚ntului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu s‚ngele Său,
  6. şi a făcut din noi o Ómpărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea Ón vecii vecilor! Amin.
  7. Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Œl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile păm‚ntului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.
  8. ÑEu sunt Alfa şi Omega, Œnceputul şi Sf‚rşitulî, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.
  9. Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Œmpărăţie şi la răbdarea Ón Isus Hristos, mă aflam Ón ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuv‚ntului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos.
  10. Œn ziua Domnului eram Ón Duhul. Şi am auzit Ónapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei tr‚mbiţe.
  11. care zicea: ÑEu sunt Alfa şi Omega, Cel dint‚i şi Cel de pe urmă. Ce vezi, scrie Óntr-o carte, şi trimite-o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea.î
  12. M-am Óntors să văd glasul care-mi vorbea. Şi c‚nd m-am Óntors, am văzut şapte sfeşnice de aur.
  13. Şi Ón mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului, Ómbrăcat cu o haină lungă p‚nă la picioare, şi Óncins la piept cu un br‚u de aur.
  14. Capul şi părul Lui erau albe ca l‚na albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului;
  15. picioarele Lui erau ca arama aprinsă, şi arsă Óntr-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.
  16. Œn m‚na dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele, c‚nd străluceşte Ón toată puterea lui.
  17. C‚nd L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus m‚na dreaptă peste mine, şi a zis: ÑNu te teme! Eu sunt Cel dint‚i şi Cel de pe urmă,
  18. Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu Ón vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.
  19. Scrie dar lucrurile, pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele.
  20. Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut Ón m‚na dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt Óngerii celor şapte Biserici; şi cele şapte sfeşnice, sunt şapte Biserici.
Поделиться:
Facebook ВКонтакте Twitter