Romani, capitol 2

  1. Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te os‚ndeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.
  2. Ştim, Ón adevăr, că judecata lui Dumnezeu Ómpotriva celor ce săv‚rşesc astfel de lucruri, este potrivită cu adevărul.
  3. Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săv‚rşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
  4. Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, Óngăduinţei şi Óndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te Óndeamnă la pocăinţă?
  5. Dar, cu Ómpietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, Óţi aduni o comoară de m‚nie pentru ziua m‚niei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
  6. care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
  7. Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa Ón bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;
  8. şi va da m‚nie şi urgie celor ce, din duh de g‚lceavă, se Ómpotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.
  9. Necaz şi str‚mtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: Ónt‚i peste Iudeu, apoi peste Grec.
  10. Slavă, cinste şi pace va veni Ónsă peste oricine face binele: Ónt‚i peste Iudeu, apoi peste Grec.
  11. Căci Ónaintea lui Dumnezeu nu se are Ón vedere faţa omului.
  12. Toţi cei ce au păcătuit fără lege, vor pieri fără lege; şi toţi cei ce au păcătuit av‚nd lege, vor fi judecaţi după lege.
  13. Pentru că nu cei ce aud Legea, sunt neprihăniţi Ónaintea lui Dumnezeu, ci cei ce Ómplinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi.
  14. C‚nd Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, Óşi sunt singuri lege;
  15. şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă Ón inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi g‚ndurile lor, care sau se Ónvinovăţesc sau se dezvinovăţesc Óntre ele.
  16. Şi faptul acesta se va vedea Ón ziua c‚nd, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.
  17. Tu, care te numeşti Iudeu, care te reazemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău,
  18. care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire Óntre lucruri, pentru că eşti Ónvăţat de Lege;
  19. tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt Ón Óntuneric,
  20. povăţuitorul celor fără minte, Ónvăţătorul celor neştiutori, pentru că Ón Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; ñ
  21. tu deci, care Ónveţi pe alţii, pe tine Ónsuţi nu te Ónveţi? Tu, care propovăduieşti: ÑSă nu furiî, furi?
  22. Tu care zici: ÑSă nu preacurveştiî, preacurveşti? Tu, căruia ţi-e sc‚rbă de idoli, le jefuieşti templele?
  23. Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?
  24. Căci Ñdin pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu Óntre Neamuriî, după cum este scris.
  25. Tăierea Ómprejur, negreşit, este de folos, dacă Ómplineşti Legea; dar dacă tu calci Legea, tăierea ta Ómprejur ajunge netăiere Ómprejur.
  26. Dacă deci, cel netăiat Ómprejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui Ómprejur nu i se va socoti ea ca o tăiere Ómprejur?
  27. Cel netăiat Ómprejur din naştere, care Ómplineşte Legea, nu te va os‚ndi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii şi tăierea Ómprejur?
  28. Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere Ómprejur nu este aceea care este pe dinafară, Ón carne.
  29. Ci Iudeu este acela care este Iudeu Ónăuntru; şi tăiere Ómprejur este aceea a inimii, Ón duh, nu Ón slovă; un astfel de Iudeu Óşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.
Поделиться:
Facebook ВКонтакте Twitter