Faptele Apostolilor, capitol 21

  1. După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă, şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos, şi de-acolo la Patara.
  2. Am găsit o corabie, care avea să treacă Ón Fenicia, ne-am suit Ón ea, şi am plecat.
  3. Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la st‚nga, şi ne-am urmat drumul spre Siria; apoi ne-am dat jos Ón Tir, unde avea să se descarce corabia.
  4. Acolo am găsit pe ucenici, şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.
  5. Dar c‚nd s-au Ómplinit zilele, am plecat, şi ne-am văzut de drum; şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, p‚nă afară din cetate. Am Óngenuncheat pe mal, şi ne-am rugat.
  6. Apoi ne-am luat ziua bună unii de la alţii, şi noi ne-am suit Ón corabie iar ei s-au Óntors acasă.
  7. După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor, şi am stat la ei o zi.
  8. A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezarea. Am intrat Ón casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei şapte, şi am găzduit la el.
  9. El avea patru fete fecioare care proroceau.
  10. Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un prooroc, numit Agab, s-a pogor‚t din Iudea,
  11. şi a venit la noi. A luat br‚ul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi m‚inile, şi a zis: ÑIată ce zice Duhul Sf‚nt: ,Aşa vor lega Iudeii Ón Ierusalim pe omul acela al cui este br‚ul acesta, şi-l vor da Ón m‚inile Neamurilor.í
  12. C‚nd am auzit lucrul acesta, at‚t noi c‚t şi cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim.
  13. Atunci Pavel a răspuns: ,Ce faceţi de pl‚ngeţi aşa, şi-mi rupeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor Ón Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.î
  14. Dacă am văzut că nu-l putem Óndupleca, n-am mai stăruit, şi am zis: ,Facă-se voia Domnului!í
  15. După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare, şi ne-am suit la Ierusalim.
  16. C‚ţiva ucenici din Cezarea au venit şi ei cu noi, şi ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim. Pavel la Ierusalim Ón Templu.
  17. C‚nd am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-am primit cu bucurie.
  18. A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, şi toţi prezbiterii s-au adunat acolo.
  19. După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu Ón mijlocul Neamurilor prin slujba lui.
  20. C‚nd l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: ,Vezi, frate, c‚te mii de Iudei au crezut, şi toţi sunt plini de r‚vnă pentru Lege.
  21. Dar ei au auzit despre tine că Ónveţi pe toţi Iudeii, care trăiesc printre Neamuri, să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii Ómprejur, şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.
  22. Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit.
  23. Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, care au făcut o juruinţă.
  24. Ia-i cu tine, curăţă-te Ómpreună cu ei, şi cheltuieşte tu pentru ei, ca să-şi radă capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli Óntocmai după r‚nduială, şi păzeşti Legea.
  25. Cu privire la Neamurile, care au crezut, noi am hotăr‚t şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de s‚nge, de dobitoace sugrumate şi de curvie.î
  26. Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţit, şi a intrat cu ei a doua zi Ón Templu, ca să vestească sf‚rşitul zilelor curăţirii c‚nd se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.
  27. Către sf‚rşitul celor şapte zile, Iudeii din Asia, c‚nd au văzut pe Pavel Ón Templu, au Óntăr‚tat tot norodul, au pus m‚inile pe el,
  28. şi au Ónceput să strige: ÑBărbaţi Israeliţi, daţi ajutor! Iată omul, care propovăduieşte pretutindeni şi Ón toată lumea Ómpotriva norodului, Ómpotriva Legii şi Ómpotriva locaşului acestuia; ba, Óncă a v‚r‚t şi pe nişte Greci Ón Templu, şi a spurcat acest locaş sf‚nt.î
  29. Œn adevăr, văzuseră mai Ónainte pe Trofim Efeseanul, Ómpreună cu el Ón cetate, şi credeau că Pavel Ól băgase Ón Templu.
  30. Toată cetatea s-a pus Ón mişcare, şi s-a str‚ns norodul din toate părţile. Au pus m‚na pe Pavel, şi l-au scos afară din Templu, ale cărui uşi au fost Óncuiate Óndată.
  31. Pe c‚nd Óncercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s-a tulburat.
  32. Acesta a luat Óndată ostaşi şi sutaşi, şi a alergat la ei. C‚nd au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au Óncetat să mai bată pe Pavel.
  33. Atunci căpitanul s-a apropiat, a pus m‚na pe el, şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a Óntrebat cine este şi ce a făcut.
  34. Dar unii strigau Óntr-un fel, alţii Óntr-alt fel prin mulţime; fiindcă nu putea deci să Ónţeleagă adevărul, din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă Ón cetăţuie.
  35. C‚nd a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi, din pricina Ómbulzelii norodului Óntăr‚tat;
  36. căci mulţimea norodului se ţinea după el, şi striga: ÑLa moarte cu el!î
  37. Tocmai c‚nd era să fie băgat Ón cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: ÑŒmi este Óngăduit să-ţi spun ceva?î Căpitanul a răspuns: ÑŞtii greceşte?
  38. Nu cumva eşti Egipteanul acela, care s-a răsculat acum Ón urmă, şi a dus Ón pustie pe cei patru mii de t‚lhari?î
  39. ÑEu sunt Iudeuî, a spus Pavel, Ñdin Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără Ónsemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.î
  40. După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat Ón picioare pe trepte, şi a făcut semn norodului cu m‚na. S-a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit Ón limba evreiască astfel:
Поделиться:
Facebook ВКонтакте Twitter