Faptele Apostolilor, capitol 19

  1. Pe c‚nd era Apolo Ón Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a Ónt‚lnit pe c‚ţiva ucenici,
  2. şi le-a zis: ÑAţi primit voi Duhul Sf‚nt c‚nd aţi crezut?î Ei i-au răspuns: ÑNici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sf‚nt.î
  3. Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?î le-a zis el. Şi ei au răspuns: ÑCu botezul lui Ioan.î
  4. Atunci Pavel a zis: ÑIoan a botezat cu botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă Ón Cel ce venea după el, adică Ón Isus.î
  5. C‚nd au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi Ón Numele Domnului Isus.
  6. C‚nd şi-a pus Pavel m‚inile peste ei, Duhul Sf‚nt S-a pogor‚t peste ei, şi vorbeau Ón alte limbi, şi proroceau.
  7. Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.
  8. Œn urmă, Pavel a intrat Ón sinagogă, unde vorbea cu Óndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Œmpărăţia lui Dumnezeu, şi căuta să Ónduplece pe cei ce-l ascultau.
  9. Dar, fiindcă unii răm‚neau Ómpietriţi şi necredincioşi, şi vorbeau de rău Calea Domnului Ónaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de ei, şi a Ónvăţat Ón fiecare zi pe norod Ón şcoala unuia numit Tiran.
  10. Lucrul acesta a ţinut doi ani, aşa că toţi cei ce locuiau Ón Asia, Iudei şi Greci, au auzit Cuv‚ntul Domnului.
  11. Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin m‚inile lui Pavel;
  12. p‚nă acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri, care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau bolile, şi ieşeau afară din ei duhurile rele.
  13. Nişte exorcişti Iudei, care umblau din loc Ón loc, au Óncercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zic‚nd: ÑVă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!î
  14. Cei ce făceau lucrul acesta, erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seamă.
  15. Duhul cel rău le-a răspuns: ÑPe Isus Œl cunosc, şi pe Pavel Ól ştiu; dar voi, cine sunteţi?î
  16. Şi omul, Ón care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe am‚ndoi, şi i-a schingiuit Ón aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.
  17. Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi Iudeii, de toţi Grecii care locuiau Ón Efes, şi i-a apucat frica pe toţi: şi Numele Domnului Isus era proslăvit.
  18. Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.
  19. Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile, şi le-au ars, Ónaintea tuturor: preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi.
  20. Cu at‚ta putere se răsp‚ndea şi se Óntărea Cuv‚ntul Domnului.
  21. După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a pus de g‚nd să se ducă la Ierusalim, trec‚nd prin Macedonia şi Ahaia. ÑDupă ce voi merge acoloî, Óşi zicea el, Ñtrebuie să văd şi Roma.î
  22. A trimis Ón Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast, iar el a mai rămas c‚tăva vreme Ón Asia.
  23. Pe vremea aceea, s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului.
  24. Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale Dianei, şi aducea lucrătorilor săi nu puţin c‚ştig cu ele.
  25. I-a adunat la un loc, Ómpreună cu cei de aceeaşi meserie, şi le-a zis: ÑOamenilor, ştiţi că bogăţia noastră at‚rnă de meseria aceasta;
  26. şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai Ón Efes, dar aproape Ón toată Asia, a Ónduplecat şi a abătut mult norod, şi zice că zeii făcuţi de m‚ini nu sunt dumnezei.
  27. Primejdia, care vine din acest fapt, nu este numai că meseria noastră cade Ón dispreţ; dar şi că templul marii zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia, care este cinstită Ón toată Asia şi Ón toată lumea, este nimicită.î
  28. Cuvintele acestea i-au umplut de m‚nie, şi au Ónceput să strige: ÑMare este Diana Efesenilor!î
  29. Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii Óntr-un g‚nd Ón teatru, şi au luat cu ei pe Macedonenii Gaiu şi Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel.
  30. Pavel voia să vină Ónaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii.
  31. Chiar şi unii din mai marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru.
  32. Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era Ón Ónvălmăşeală, şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentru ce se adunaseră.
  33. Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care Iudeii Ól Ómpingeau Ónainte. Alexandru a făcut semn cu m‚na, şi voia să se apere Ónaintea norodului.
  34. Dar c‚nd l-au cunoscut că este Iudeu, au strigat toţi Óntr-un glas, timp de aproape două ceasuri: ÑMare este Diana Efesenilor!î
  35. Totuşi logofătul a potolit norodul, şi a zis: ÑBărbaţi Efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului marii Diane şi a chipului ei căzut din cer?
  36. Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi, şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită.
  37. Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia, care nu sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de hulă Ómpotriva zeiţei noastre.
  38. Deci, dacă Ón adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se pl‚ngă Ómpotriva cuiva, sunt zile de judecată, şi sunt dregători; să se p‚rască unii pe alţii.
  39. Dar dacă umblaţi după altceva, se va hotărÓ Óntr-o adunare legiuită.
  40. Noi, de fapt, suntem Ón primejdie să fim Ónvinuiţi de răscoală pentru cele Ónt‚mplate astăzi, căci n-avem nici un temei, ca să putem Óndreptăţi zarva aceasta.î
  41. După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.
Поделиться:
Facebook ВКонтакте Twitter