Luca, capitol 9

  1. Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăp‚nire peste toţi dracii, şi să vindece bolile.
  2. Apoi i-a trimis să propovăduiască Œmpărăţia lui Dumnezeu, şi să tămăduiască pe cei bolnavi.
  3. ÑSă nu luaţi nimic cu voi pe drumî, le-a zis El; Ñnici toiag, nici traistă, nici p‚ine, nici bani, nici două haine.
  4. Œn orice casă veţi intra, să răm‚neţi acolo, p‚nă veţi pleca din locul acela.
  5. Şi dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca mărturie Ómpotriva lor.î
  6. Ei au plecat, şi au mers din sat Ón sat, propovăduind Evanghelia, şi săv‚rşind pretutindeni tămăduiri.
  7. C‚rmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săv‚rşite de Isus, şi sta Ón cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a Ónviat Ioan din morţi;
  8. alţii ziceau că s-a arătat Ilie; şi alţii ziceau că a Ónviat vreun prooroc din cei din vechime.
  9. Dar Irod zicea: ÑLui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta, despre care aud astfel de lucruri?î Şi căuta să-L vadă.
  10. Apostolii, c‚nd s-au Óntors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El i-a luat cu Sine, şi S-a dus la o parte, l‚ngă o cetate, numită Betsaida.
  11. Noroadele au priceput lucrul acesta, şi au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Œmpărăţia lui Dumnezeu, şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare.
  12. Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat, şi I-au zis: ÑDă drumul noroadelor, ca să se ducă Ón satele şi cătunele de primprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale m‚ncării; pentru că aici suntem Óntr-un loc pustiu.î
  13. Isus le-a zis: ÑDaţi-le voi să măn‚nce!î Dar ei au răspuns: ÑN-avem dec‚t cinci p‚ini şi doi peşti; afară numai dacă ne vom duce noi Ónşine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta.î
  14. Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor Săi: ÑPuneţi-i să şadă jos Ón cete de c‚te cincizeci.î
  15. Aşa au şi făcut: i-au pus pe toţi să şadă jos.
  16. Isus a luat cele cinci p‚ini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, şi le-a binecuv‚ntat. Apoi le-a fr‚nt, şi le-a dat ucenicilor să le Ómpartă norodului.
  17. Au m‚ncat toţi, şi s-au săturat; şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu făr‚miturile rămase.
  18. Œntr-o zi, pe c‚nd Se ruga Isus singur deoparte, av‚nd cu El pe ucenicii Lui, le-a pus Óntrebarea următoare: ÑCine zic oamenii că sunt Eu?î
  19. Ei I-au răspuns: ÑUnii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie; alţii zic că a Ónviat un prooroc din cei din vechime.î
  20. ÑDar voiî, i-a Óntrebat El, Ñcine ziceţi că sunt?î ÑHristosul lui Dumnezeu!î I-a răspuns Petru.
  21. Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta.
  22. Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătr‚ni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omor‚t, şi a treia zi să Ónvie.
  23. Apoi a zis tuturor: ÑDacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea Ón fiecare zi, şi să Mă urmeze.
  24. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine Óşi va pierde viaţa pentru Mine, o va m‚ntui.
  25. Şi ce ar folosi un om să c‚ştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine Ónsuşi?
  26. Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, c‚nd va veni Ón slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor Óngeri.
  27. Adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, p‚nă nu vor vedea Œmpărăţia lui Dumnezeu.
  28. Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov, şi S-a suit pe munte să Se roage.
  29. Pe c‚nd Se ruga, I s-a schimbat Ónfăţişarea feţei, şi Ómbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare.
  30. Şi iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie,
  31. care se arătaseră Ón slavă, şi vorbeau despre sf‚rşitul Lui, pe care avea să-l aibă Ón Ierusalim.
  32. Petru şi tovarăşii lui erau Óngreuiaţi de somn; dar, c‚nd s-au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus, şi pe cei doi bărbaţi care stăteau Ómpreună cu El.
  33. Œn clipa c‚nd se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: ÑŒnvăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.î Nu ştia ce spune.
  34. Pe c‚nd vorbea el astfel, a venit un nor, şi i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au Ónspăim‚ntat, c‚nd i-au văzut intr‚nd Ón nor.
  35. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: ÑAcesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi.î
  36. C‚nd s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut, şi n-au spus, Ón zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.
  37. A doua zi, c‚nd s-au pogor‚t de pe munte, o gloată mare a Ónt‚mpinat pe Isus.
  38. Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat: ÑŒnvăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu Óndurare la fiul meu, fiindcă Ól am numai pe el.
  39. Œl apucă un duh, şi deodată răcneşte; şi duhul Ól scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură, şi cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l-a stropşit de tot.
  40. Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, şi n-au putut.
  41. ÑO neam necredincios şi pornit la răuî, a răspuns Isus; Ñp‚nă c‚nd voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.î
  42. Pe c‚nd venea băiatul, dracul l-a tr‚ntit la păm‚nt, şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat, şi l-a dat Ónapoi tatălui său.
  43. Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu.
  44. ÑVoi ascultaţi bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat Ón m‚inile oamenilor!î
  45. Dar ucenicii nu Ónţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă; şi se temeau să-L Óntrebe Ón privinţa aceasta.
  46. Apoi le-a venit Ón g‚nd să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare.
  47. Isus le-a cunoscut g‚ndul inimii, a luat un copilaş, l-a pus l‚ngă El,
  48. şi le-a zis: ÑOricine primeşte pe acest copilaş, Ón Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic Óntre voi toţi, acela este mare.î
  49. Ioan a luat cuv‚ntul, şi a zis: ÑŒnvăţătorule, noi am văzut pe un om scoţ‚nd draci Ón Numele tău; şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.î
  50. ÑNu-l opriţiî, i-a răspuns Isus, Ñfiindcă cine nu este Ómpotriva voastră, este pentru voi.î
  51. C‚nd s-a apropiat vremea Ón care avea să fie luat Ón cer, Isus Şi-a Óndreptat faţa hotăr‚t să meargă la Ierusalim.
  52. A trimis Ónainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat Óntr-un sat al Samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit.
  53. Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se Óndrepta să meargă spre Ierusalim.
  54. Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, c‚nd au văzut lucrul acesta, au zis: ÑDoamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?î
  55. Isus S-a Óntors spre ei, i-a certat, şi le-a zis: ÑNu ştiţi de ce duh sunteţi Ónsufleţiţi!
  56. Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le m‚ntuiască.î Şi au plecat Óntr-alt sat.
  57. Pe c‚nd erau pe drum, un om i-a zis: ÑDoamne, Te voi urma oriunde vei merge.î
  58. Isus i-a răspuns: ÑVulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.î
  59. Altuia i-a zis: ÑVino după Mine!î ÑDoamneî, I-a răspuns el, Ñlasă-mă să mă duc Ónt‚i să Óngrop pe tatăl meu.î
  60. Dar Isus i-a zis: ÑLasă morţii să-şi Óngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Œmpărăţia lui Dumnezeu.î
  61. Un altul a zis: ÑDoamne, Te voi urma, dar lasă-mă Ónt‚i să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei.î
  62. Isus i-a răspuns: ÑOricine pune m‚na pe plug, şi se uită Ónapoi, nu este destoinic pentru Œmpărăţia lui Dumnezeu.î
Поделиться:
Facebook ВКонтакте Twitter