Marca, capitol 10

  1. Isus a plecat de acolo, şi a venit Ón ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El; şi, după obiceiul Său, a Ónceput iarăşi să-i Ónveţe.
  2. Au venit la El Fariseii; şi, ca să-L ispitească, L-au Óntrebat dacă este Óngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta.
  3. Drept răspuns, El le-a zis: ÑCe v-a poruncit Moise?î
  4. ÑMoiseî, au zis ei, Ña dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărţire, şi s-o lase.î
  5. Isus le-a zis: ÑDin pricina Ómpietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta.
  6. Dar de la Ónceputul lumii, ,Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.
  7. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa.
  8. Şi cei doi vor fi un singur trup.í Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup.
  9. Deci, ce a Ómpreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.î
  10. Œn casă, ucenicii L-au Óntrebat iarăşi asupra celor de mai sus.
  11. El le-a zis: ÑOricine Óşi lasă nevasta, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte faţă de ea;
  12. şi dacă o nevastă Óşi lasă bărbatul, şi ia pe altul de bărbat, preacurveşte.î
  13. I-au adus nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce Ói aduceau.
  14. C‚nd a văzut Isus acest lucru, S-a m‚niat, şi le-a zis: ÑLăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Œmpărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.
  15. Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Œmpărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra Ón ea!î
  16. Apoi i-a luat Ón braţe, şi i-a binecuv‚ntat, pun‚ndu-Şi m‚inile peste ei.
  17. Tocmai c‚nd era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a Óngenuncheat Ónaintea Lui, şi L-a Óntrebat: ÑBunule Œnvăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?î
  18. ÑPentru ce Mă numeşti bun?î i-a zis Isus. ÑNimeni nu este bun dec‚t Unul singur: Dumnezeu.
  19. Cunoşti poruncile: ÑSă nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu Ónşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.î
  20. El I-a răspuns: ÑŒnvăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.î
  21. Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit, şi i-a zis: ÑŒţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară Ón cer. Apoi vino, ia-ţi crucea, şi urmează-Mă.î
  22. M‚hnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat Óntristat de tot; căci avea multe avuţii.
  23. Isus S-a uitat Ómprejurul Lui, şi a zis ucenicilor Săi: ÑC‚t de anevoie vor intra Ón Œmpărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!î
  24. Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuv‚ntul, şi le-a zis: ÑFiilor, c‚t de anevoie este pentru cei ce se Óncred Ón bogăţii, să intre Ón Œmpărăţia lui Dumnezeu!
  25. Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, dec‚t să intre un om bogat Ón Œmpărăţia lui Dumnezeu!î
  26. Ucenicii au rămas şi mai uimiţi, şi au zis unii către alţii: ÑCine poate atunci să fie m‚ntuit?î
  27. Isus S-a uitat ţintă la ei, şi le-a zis: ÑLucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.î
  28. Petru a Ónceput să-I zică: ÑIată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.î
  29. Isus a răspuns: ÑAdevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie,
  30. şi să nu primească acum, Ón veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, Ómpreună cu prigoniri; iar Ón veacul viitor, viaţa veşnică.
  31. Mulţi din cei dint‚i vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dint‚i.î
  32. Ei erau pe drum şi se suiau la Ierusalim; şi Isus mergea Ónaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi, şi mergeau Óngroziţi după El. Isus a luat iarăşi la El pe cei doisprezece şi a Ónceput să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se Ónt‚mple.
  33. ÑIatăî, a zis El, Ñne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat Ón m‚inile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Œl vor os‚ndi la moarte, şi-L vor da Ón m‚inile Neamurilor,
  34. care Óşi vor bate joc de El, Œl vor bate cu nuiele, Œl vor scuipa şi-L vor omorÓ; dar, după trei zile, va Ónvia.î
  35. Fiii lui Zebedei, Iacov şi Ioan, au venit la Isus şi I-au zis: ÑŒnvăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere.î
  36. El le-a zis: ÑCe voiţi să vă fac?î
  37. ÑDă-neî, I-au zis ei, Ñsă şedem unul la dreapta Ta şi altul la st‚nga Ta, c‚nd vei fi Ómbrăcat Ón slava Ta.î
  38. Isus le-a răspuns: ÑNu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul, pe care am să-l beau Eu, sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?î
  39. ÑPutemî, au zis ei. Şi Isus le-a răspuns: ÑEste adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, Ól veţi bea, şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veţi fi botezaţi;
  40. dar cinstea de a şedea la dreapta sau la st‚nga Mea, nu at‚rnă de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită.î
  41. Cei zece, c‚nd au auzit lucrul acesta, au Ónceput să se m‚nie pe Iacov şi pe Ioan.
  42. Isus i-a chemat la El, şi le-a zis: ÑŞtiţi că cei priviţi drept c‚rmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăp‚nire.
  43. Dar Óntre voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare Óntre voi, să fie slujitorul vostru;
  44. şi oricare va vrea să fie cel dint‚i Óntre voi, să fie robul tuturor.
  45. Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!î
  46. Au ajuns la Ierihon. Şi pe c‚nd ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos l‚ngă drum, şi cerea de milă.
  47. El a auzit că trece Isus din Nazaret, şi a Ónceput să strige: ÑIsuse, Fiul lui David, ai milă de mine!î
  48. Mulţi Ól certau să tacă; dar el şi mai tare striga: ÑFiul lui David, ai milă de mine!î
  49. Isus S-a oprit, şi a zis: ÑChemaţi-l!î Au chemat pe orb, şi i-au zis: ÑŒndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.î
  50. Orbul şi-a aruncat haina; a sărit, şi a venit la Isus.
  51. Isus a luat cuv‚ntul, şi i-a zis: ÑCe vrei să-ţi fac?î ÑRabuniî, I-a răspuns orbul, Ñsă capăt vederea.î
  52. Şi Isus i-a zis: ÑDu-te, credinţa ta te-a m‚ntuit.î Œndată orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers pe drum după Isus.
Поделиться:
Facebook ВКонтакте Twitter