Marca, capitol 7

  1. Fariseii şi c‚ţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s-au adunat la Isus.
  2. Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui pr‚nzind cu m‚inile necurate, adică nespălate. ñ
  3. Fariseii, Ónsă, şi toţi Iudeii nu măn‚ncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă m‚inile, după datina bătr‚nilor.
  4. Şi c‚nd se Óntorc din piaţă, nu măn‚ncă dec‚t după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. ñ
  5. Şi Fariseii şi cărturarii L-au Óntrebat: ÑPentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătr‚nilor, ci pr‚nzesc cu m‚inile nespălate?î
  6. Isus le-a răspuns: ÑFăţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ,Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
  7. Degeaba Mă cinstesc ei, d‚nd Ónvăţături care nu sunt dec‚t nişte porunci omeneşti.í
  8. Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.î
  9. El le-a mai zis: ÑAţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.
  10. Căci Moise a zis: ÑSă cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama taî; şi: ÑCine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.î
  11. Voi, dimpotrivă, ziceţi: ÑDacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: ,Ori cu ce te-aş putea ajuta, este ,Corbaní, adică dat lui Dumnezeu, face bine;
  12. şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.
  13. Şi aşa, aţi desfiinţat Cuv‚ntul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!î
  14. Œn urmă, a chemat din nou noroadele la Sine, şi le-a zis: ÑAscultaţi-Mă toţi şi Ónţelegeţi.
  15. Afară din om nu este nimic care, intr‚nd Ón el, să-l poată spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurcă.
  16. Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.î
  17. După ce a intrat Ón casă, pe c‚nd era departe de norod, ucenicii Lui L-au Óntrebat despre pilda aceasta.
  18. El le-a zis: ÑŞi voi sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu Ónţelegeţi că nimic din ce intră Ón om de afară, nu-l poate spurca?
  19. Fiindcă nu intră Ón inima lui, ci Ón p‚ntece, şi apoi este dat afară Ón hazna?î A zis astfel, făc‚nd toate bucatele curate.
  20. El le-a mai zis: ÑCe iese din om, aceea spurcă pe om.
  21. Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies g‚ndurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,
  22. furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, Ónşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.
  23. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru, şi spurcă pe om.î
  24. Isus a plecat de acolo, şi S-a dus Ón ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat Óntr-o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo; dar n-a putut să răm‚nă ascuns.
  25. Căci Óndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăp‚nită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, şi a venit de s-a aruncat la picioarele Lui.
  26. Femeia aceasta era o grecoaică, de ob‚rşie Siro-feniciană. Ea Ól ruga să scoată pe dracul din fiica ei.
  27. Isus i-a zis: ÑLasă să se sature mai Ónt‚i copiii; căci nu este bine să iei p‚inea copiilor, şi s-o arunci la căţei.î
  28. ÑDa, Doamneî, I-a răspuns ea; Ñdar şi căţeii de sub masă măn‚ncă din făr‚miturile copiilor.î
  29. Atunci Isus i-a zis: ÑPentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiica ta.î
  30. Şi c‚nd a intrat femeia Ón casa ei, a găsit pe copilă culcată Ón pat; şi ieşise dracul din ea.
  31. Isus a părăsit ţinutul Tirului, şi a venit iarăşi prin Sidon la marea Galileii, trec‚nd prin ţinutul Decapole.
  32. I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună m‚inile peste el.
  33. El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele Ón urechi, şi i-a atins limba cu scuipatul Lui.
  34. Apoi, Şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat, şi a zis: ÑEfataî, adică: ÑDeschide-te!î
  35. Œndată, i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba, şi a vorbit foarte desluşit.
  36. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu c‚t le poruncea mai mult, cu at‚t Œl vesteau mai mult.
  37. Ei erau uimiţi peste măsură de mult, şi ziceau: ÑToate le face de minune; chiar şi pe surzi Ói face să audă, şi pe muţi să vorbească.î
Поделиться:
Facebook ВКонтакте Twitter