Daniel, capitol 10

  1. Œn anul al treilea al lui Cir, Ómpăratul Persiei, s-a descoperit un cuv‚nt lui Daniel, numit Beltşaţar. Cuv‚ntul acesta, care este adevărat, vesteşte o mare nenorocire. El a fost cu luare aminte la cuv‚ntul acesta, şi a priceput vedenia.
  2. ÑŒn vremea aceea, eu, Daniel, trei săptăm‚ni am fost Ón jale.
  3. N-am m‚ncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat Ón gură nici carne, nici vin, şi nici nu m-am uns deloc, p‚nă s-au Ómplinit cele trei săptăm‚ni.
  4. Œn a douăzeci şi patra zi a lunii Ónt‚i, eram pe malul r‚ului celui mare, care este Hidechel (Tigru).
  5. Am ridicat ochii, m-am uitat, şi iată că acolo stătea un om Ómbrăcat Ón haine de in, şi Óncins la mijloc cu un br‚u de aur din Ufaz.
  6. Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, faţa Ói strălucea ca fulgerul şi ochii Ói erau nişte flăcări ca de foc; dar braţele şi picioarele semănau cu nişte aramă lustruită, şi glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi.
  7. Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuşi au fost apucaţi de o mare spaimă, şi au luat-o la fugă ca să se ascundă!
  8. Eu am rămas singur, şi am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit, şi am pierdut orice vlagă.
  9. Am auzit glasul cuvintelor lui; şi pe c‚nd auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la păm‚nt.
  10. Şi iată că o m‚nă m-a atins, şi m-a aşezat tremur‚nd pe genunchii şi m‚inile mele.
  11. Apoi mi-a zis: ÑDaniele, om preaiubit şi scump, fii cu luare aminte la cuvintele, pe care ţi le voi spune acum, şi stai Ón picioare Ón locul unde eşti; căci acum sunt trimis la tine!î După ce mi-a vorbit astfel, am stat Ón picioare tremur‚nd.
  12. El mi-a zis: ÑDaniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dint‚i zi, c‚nd ţi-ai pus inima ca să Ónţelegi, şi să te smereşti Ónaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum!
  13. Dar căpetenia Ómpărăţiei Persiei mi-a stat Ómpotrivă douăzeci şi una de zile; şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit Ón ajutor, şi am ieşit biruitor acolo l‚ngă Ómpăraţii Persiei.
  14. Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se Ónt‚mple poporului tău Ón vremurile de apoi, căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri Óndepărtate.î
  15. Pe c‚nd Ómi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii Ón păm‚nt, şi am tăcut.
  16. Şi iată că cineva care avea Ónfăţişarea copiilor oamenilor, s-a atins de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit, şi am zis celui ce stătea Ónaintea mea: ÑDomnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groazăÖ, şi am pierdut orice putere!
  17. Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit, şi nu mai am nici suflare!î
  18. Atunci cel ce avea Ónfăţişarea unui om m-a atins din nou, şi m-a Óntărit.
  19. Apoi mi-a zis: ÑNu te teme de nimic, om preaiubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă!î Şi pe c‚nd Ómi vorbea el, am prins iar puteri, şi am zis: ÑVorbeşte, domnul meu, căci m-ai Óntărit.î
  20. El mi-a zis: ÑŞtii pentru ce am venit la tine? Acum mă Óntorc să mă lupt Ómpotriva căpeteniei Persiei; şi c‚nd voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei!
  21. Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris Ón cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută Ómpotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail.
Поделиться:
Facebook ВКонтакте Twitter