Rut, capitol 1

  1. Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete Ón ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevasta sa şi cu cei doi fii ai lui, să locuiască pentru o vreme Ón ţara Moabului.
  2. Numele omului aceluia era Elimelec, numele nevestei lui era Naomi, şi cei doi fii ai lui se numeau Mahlon şi Chilion: erau Efratiţi, din Betleemul lui Iuda. Ajung‚nd Ón ţara Moabului, şi-au aşezat locuinţa acolo.
  3. Elimelec, bărbatul Naomei, a murit, şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei.
  4. Ei şi-au luat neveste Moabite. Una se numea Orpa, şi cealaltă Rut, şi au locuit acolo aproape zece ani.
  5. Mahlon şi Chilion au murit şi ei am‚ndoi, şi Naomi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără bărbat.
  6. Apoi s-a sculat, ea şi nurorile ei, ca să se Óntoarcă Ón ţara ei din ţara Moabului, căci aflase Ón ţara Moabului că Domnul cercetase pe poporul Său şi-i dăduse p‚ine.
  7. Ea a ieşit din locul Ón care locuia Ónsoţită de cele două nurori ale ei, şi a pornit ca să se Óntoarcă Ón ţara lui Iuda.
  8. Naomi a zis atunci celor două nurori ale ei: ÑDuceţi-vă şi Óntoarceţi-vă fiecare la casa mamei ei! Domnul să Se Óndure de voi, cum v-aţi Óndurat şi voi de cei ce au murit şi de mine!
  9. Să vă dea Domnul să găsiţi odihnă fiecare Ón casa unui bărbat!î Şi le-a sărutat. Ele au ridicat glasul, şi au pl‚ns;
  10. şi i-au zis: ÑNu; noi vom merge cu tine la poporul tău.î
  11. Naomi a zis: ÑŒntoarceţi-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniţi voi cu mine? Mai am eu oare fii Ón p‚ntecele meu, ca să poată fi bărbaţii voştri?
  12. Œntoarceţi-vă, fiicele mele, şi duceţi-vă! Eu sunt prea bătr‚nă ca să mă mărit din nou. Şi chiar dacă aş zice că trag nădejde; chiar dacă Ón noaptea aceasta aş fi cu un bărbat, şi aş naşte fii,
  13. aţi mai aştepta voi p‚nă să se facă mari şi aţi vrea voi să nu vă măritaţi din pricina lor? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amăr‚tă dec‚t voi, pentru că m‚na Domnului s-a Óntins Ómpotriva mea.î
  14. Şi ele au ridicat glasul, şi iarăşi au pl‚ns. Orpa a sărutat pe soacra sa şi a plecat, dar Rut s-a ţinut de ea.
  15. Naomi a zis către Rut: ÑIată, cumnata ta s-a Óntors la poporul ei şi la dumnezeii ei; Óntoarce-te şi tu după cumnata ta.î
  16. Rut a răspuns: ÑNu sta de mine să te las, şi să mă Óntorc de la tine! Œncotro vei merge tu voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;
  17. unde vei muri tu, voi muri şi eu, şi voi fi Óngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine dec‚t moartea!î
  18. Naomi, văz‚nd-o hotăr‚tă să meargă cu ea, n-a mai stăruit.
  19. Au călătorit Ómpreună p‚nă ce au ajuns la Betleem. Şi c‚nd au intrat Ón Betleem, toată cetatea s-a pus Ón mişcare din pricina lor şi femeile ziceau: ÑNaomi (Plăcută) este aceasta?î
  20. Ea le-a zis: ÑNu-mi mai ziceţi Naomi; ziceţi-mi Mara (Amărăciune), căci cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune.
  21. La plecare eram Ón belşug, şi acum Domnul mă aduce Ónapoi cu m‚inile goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, c‚nd Domnul S-a rostit Ómpotriva mea, şi Cel Atotputernic m-a Óntristat?î
  22. Astfel s-au Óntors din ţara Moabului Naomi şi nora sa Rut, Moabita. Au ajuns la Betleem la Ónceputul seceratului orzurilor.
Поделиться:
Facebook ВКонтакте Twitter