Ieșirea, capitol 14

  1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
  2. ÑSpune copiilor lui Israel să se Óntoarcă, şi să tăbărască Ónaintea Pihahirotului, Óntre Migdol şi mare, faţă Ón faţă cu Baal-Ţefon: Ón dreptul locului acestuia să tăbăr‚ţi, l‚ngă mare.
  3. Faraon va zice despre copiii lui Israel: ,S-au rătăcit prin ţară; Ói Ónchide pustia.í
  4. Eu voi Ómpietri inima lui Faraon, şi-i va urmări; dar Faraon şi toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, şi Egiptenii vor şti că Eu sunt Domnul.î Copiii lui Israel au făcut aşa.
  5. S-a dat de ştire Ómpăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci inima lui Faraon şi inima slujitorilor lui s-a schimbat faţă de popor. Ei au zis: ÑCe am făcut de am lăsat pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?î
  6. Faraon şi-a pregătit carul de război, şi şi-a luat oamenii de război cu el.
  7. A luat şase sute de care de luptă cu oameni aleşi, şi toate carele Egiptului; Ón toate erau luptători.
  8. Domnul a Ómpietrit inima lui Faraon, Ómpăratul Egiptului, şi Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel ieşiseră gata de luptă.
  9. Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii, carele lui Faraon, călăreţii lui şi oştirea lui, i-au ajuns tocmai c‚nd erau tăbăr‚ţi l‚ngă mare l‚ngă Pi-Hahirot, faţă Ón faţă cu Baal-Ţefon.
  10. Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii, şi iată că Egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au Ónspăim‚ntat foarte tare, şi au strigat către Domnul după ajutor.
  11. Ei au zis lui Moise: ÑNu erau oare morminte Ón Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim Ón pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?
  12. Nu-ţi spuneam noi Ón Egipt: ,Lasă-ne să slujim ca robi Egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi Egiptenilor dec‚t să murim Ón pustie?î
  13. Moise a răspuns poporului: ÑNu vă temeţi de nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea, pe care v-o va da Domnul Ón ziua aceasta; căci pe Egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.
  14. Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, staţi liniştiţi.î
  15. Domnul a zis lui Moise: ÑCe rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească Ónainte.
  16. Tu, ridică-ţi toiagul, Óntinde ţi m‚na spre mare, şi despică-o; şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.
  17. Eu voi Ómpietri inima Egiptenilor, ca să intre Ón mare după ei. Şi Faraon şi toată oastea lui, carele şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.
  18. Şi vor şti Egiptenii că Eu sunt Domnul c‚nd Faraon, carele şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.î
  19. Œngerul lui Dumnezeu, care mergea Ónaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul, şi a mers Ónapoia lor, şi st‚lpul de nor care mergea Ónaintea lor, şi-a schimbat locul, şi a stat Ónapoia lor.
  20. El s-a aşezat Óntre tabăra Egiptenilor şi tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era Óntunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta.
  21. Moise şi-a Óntins m‚na spre mare. Şi Domnul a pus marea Ón mişcare printr-un v‚nt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, şi apele s-au despărţit Ón două.
  22. Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la st‚nga lor.
  23. Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat după ei Ón mijlocul mării.
  24. Œn straja dimineţii, Domnul, din st‚lpul de foc şi de nor, S-a uitat spre tabăra Egiptenilor, şi a aruncat Ónvălmăşeala Ón tabăra Egiptenilor.
  25. A scos roţile carelor şi le-a Óngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: ÑHaidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el Ómpotriva Egiptenilor.î
  26. Domnul a zis lui Moise: ÑŒntinde-ţi m‚na spre mare; şi apele au să se Óntoarcă peste Egipteni, peste carele lor şi peste călăreţii lor.î
  27. Moise şi-a Óntins m‚na spre mare. Şi Ónspre dimineaţă, marea şi-a luat iarăşi repeziciunea cursului, şi la apropierea ei Egiptenii au luat-o la fugă; dar Domnul a năpustit pe Egipteni Ón mijlocul mării.
  28. Apele s-au Óntors, şi au acoperit carele, călăreţii şi toată oastea lui Faraon, care intraseră Ón mare după copiii lui Israel; nici unul măcar n-a scăpat.
  29. Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, Ón timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la st‚nga lor.
  30. Œn ziua aceea, Domnul a izbăvit pe Israel din m‚na Egiptenilor; şi Israel a văzut pe Egipteni morţi pe ţărmul mării.
  31. Israel a văzut m‚na puternică, pe care o Óndreptase Domnul Ómpotriva Egiptenilor. Şi poporul s-a temut de Domnul, şi a crezut Ón Domnul şi Ón robul Său Moise.
Поделиться:
Facebook ВКонтакте Twitter