Facerea, capitol 42

  1. C‚nd a auzit Iacov că este gr‚u Ón Egipt, a zis fiilor săi: ÑPentru ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?î
  2. Şi a zis: ÑIată, aud că este gr‚u Ón Egipt; pogor‚ţi-vă, şi cumpăraţi-ne gr‚u de acolo, ca să trăim şi să nu murim.î
  3. Zece fraţi ai lui Iosif s-au pogor‚t Ón Egipt, ca să cumpere gr‚u.
  4. Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să nu i se Ónt‚mple vreo nenorocire.
  5. Fiii lui Israel au venit să cumpere şi ei gr‚u, Ómpreună cu cei ce veneau pentru acelaşi lucru; căci Ón Canaan era foamete.
  6. Iosif era mai mare Ón ţară; el vindea gr‚u la tot poporul din ţară. Fraţii lui Iosif au venit, şi s-au aruncat cu faţa la păm‚nt Ónaintea lui.
  7. Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut; dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru, şi le-a zis: ÑDe unde veniţi?î Ei au răspuns: ÑVenim din ţara Canaan, ca să cumpărăm merinde.î
  8. Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut.
  9. Iosif şi-a adus aminte de visurile, pe care le visase cu privire la ei, şi le-a zis: ÑVoi sunteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării.î
  10. Ei i-au răspuns: ÑNu, domnul meu; robii tăi au venit să cumpere hrană.
  11. Noi toţi suntem fiii aceluiaşi om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade.î
  12. El le-a zis: ÑBa nu; aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării.î
  13. Ei au răspuns: ÑNoi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi om, din ţara Canaan; şi iată, cel mai t‚năr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este Ón viaţă.î
  14. Iosif le-a zis: ÑV-am spus că sunteţi iscoade.
  15. Iată cum veţi fi Óncercaţi. Pe viaţa lui Faraon că nu veţi ieşi de aici p‚nă nu va veni fratele vostru cel t‚năr!
  16. Trimiteţi pe unul din voi să aducă pe fratele vostru; iar voi, răm‚neţi la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la Óncercare, şi voi şti dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viaţa lui Faraon că sunteţi nişte iscoade.î
  17. Şi i-a aruncat pe toţi, trei zile Ón temniţă.
  18. A treia zi, Iosif le-a zis: ÑFaceţi lucrul acesta, şi veţi trăi. Eu mă tem de Dumnezeu!
  19. Dacă sunteţi oameni de treabă, să răm‚nă unul din fraţii voştri Ónchis Ón temniţa voastră; iar ceilalţi plecaţi, luaţi gr‚u ca să vă hrăniţi familiile,
  20. şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel t‚năr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la Óncercare şi să scăpaţi de moarte.î Şi aşa au făcut.
  21. Ei au zis atunci unul către altul: ÑDa; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea sufletului lui, c‚nd ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.î
  22. Ruben a luat cuv‚ntul, şi le-a zis: ÑNu vă spuneam eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta?î Dar n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru s‚ngele lui.î
  23. Ei nu ştiau că Iosif Ói Ónţelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci.
  24. Iosif a plecat la o parte de la ei, ca să pl‚ngă. Œn urmă s-a Óntors, şi le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon, şi a pus să-l lege cu lanţuri Ón faţa lor.
  25. Iosif a poruncit să li se umple sacii cu gr‚u, să pună argintul fiecăruia Ón sacul lui, şi să li se dea merinde pentru drum. Şi aşa s-a făcut.
  26. Ei şi-au Óncărcat gr‚ul pe măgari, şi au plecat.
  27. Unul din ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului Ón locul unde au mas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului,
  28. şi a zis fraţilor săi: ÑArgintul meu mi s-a dat Ónapoi, şi iată-l Ón sacul meu.î Atunci li s-a tăiat inima; şi au zis unul altuia, tremur‚nd: ÑCe ne-a făcut Dumnezeu?î
  29. S-au Óntors la tatăl lor Iacov, Ón ţara Canaan, şi i-au istorisit tot ce li se Ónt‚mplase. Ei au zis:
  30. ÑOmul acela, care este domnul ţării, ne-a vorbit aspru, şi ne-a luat drept iscoade.
  31. Noi i-am spus: ÑSuntem oameni de treabă, nu suntem iscoade.
  32. Suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, şi cel mai t‚năr este azi cu tatăl nostru Ón ţara Canaan.î
  33. Şi omul acela, care este domnul ţării, ne-a zis: ÑIată cum voi cunoaşte dacă sunteţi oameni de treabă. Lăsaţi la mine pe unul din fraţii voştri, luaţi merinde pentru familiile voastre, plecaţi,
  34. şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel t‚năr. Voi şti astfel că nu sunteţi iscoade, ci sunteţi oameni de treabă; apoi vă voi da Ónapoi pe fratele vostru, şi veţi putea să străbateţi ţara Ón voie.î
  35. C‚nd şi-au golit sacii, iată că legătura cu argintul fiecăruia era Ón sacul lui. Ei şi tatăl lor au văzut legăturile cu argintul, şi s-au temut.
  36. Tatăl lor Iacov le-a zis: ÑVoi mă lipsiţi de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, şi voiţi să luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!î
  37. Ruben a zis tatălui său: ÑSă-mi omori pe am‚ndoi fiii mei, dacă nu-ţi voi aduce Ónapoi pe Beniamin; dă-l Ón m‚na mea, şi ţi-l voi aduce Ónapoi.î
  38. Iacov a zis: ÑFiul meu nu se poate pogorÓ Ómpreună cu voi; căci fratele lui a murit, şi el a rămas singur; dacă i s-ar Ónt‚mpla vreo nenorocire Ón călătoria pe care o faceţi, cu durere Ómi veţi pogorÓ perii mei cei albi Ón locuinţa morţilor.î
Поделиться:
Facebook ВКонтакте Twitter